Trump a elaborat un proiect pentru mineritul pe Lună

Acordul face parte din eforturile de a atrage aliaţi în planul NASA de a construi staţii spaţiale pe lună în următorul deceniu şi vine în condiţiile în care agenţia spaţială joacă un rol tot mai mare în implementarea politicii externe americane.

Administraţia Trump, dar şi alte state, văd luna drept un activ strategic esenţial. Luna are, de asemenea, valoare pentru cercetarea ştiinţifică pe termen lung, care ar putea permite viitoare misiuni pe Marte – activităţi care se încadrează într-un regim de drept spaţial internaţional, privit pe scară largă drept învechit.

• „Podcast cu Prioritate” by ProMotor, episodul 72 – Dan Boabeș demontează mituri despre taximetria bucureșteană
• „Conspirații cu gen. Emil Străinu” începe miercuri, 16 aprilie, de la 22:00, LIVE pe YouTube CANCAN

Acordurile Artemis, denumite după noul program Artemis al NASA, propun „zone de siguranţă” care ar înconjura viitoarele baze lunare şi vor să ofere un cadru în conformitate cu dreptul internaţional pentru companii privind deţinerea resurselor.

Ce parteneri spaţiali caută SUA

În săptămânile următoare, oficialii americani intenţionează să negocieze în mod oficial acordurile cu parteneri spaţiali precum Canada, Japonia şi ţările europene, precum şi cu Emiratele Arabe Unite.

Rusia, partener major cu NASA pe Staţia Spaţială Internaţională, nu va fi implicată la început în aceste acorduri, au spus sursele citate de Reuters, în timp ce Pentagonul consideră din ce în ce mai mult Moscova ca ostilă pentru efectuarea unor manevre „ameninţătoare” ale unor sateliţi către sateliţi spion americani.

Statele Unite sunt membre ale Tratatului privind spaţiul exterior din 1967 şi consideră „zonele de siguranţă” ca o implementare a unuia dintre articolele extrem de dezbătute. Aceasta afirmă că corpurile cereşti şi luna nu pot fi revendiacte de către o naţiune, prin folosire sau ocupaţie sau prin orice alte mijloace.

„Aceasta nu este o afirmaţie teritorială”, a spus o sursă, care a solicitat anonimatul pentru a discuta acordul. Zonele de siguranţă – a căror dimensiune ar varia în funcţie de operaţiune – ar permite coordonarea între actorii spaţiali fără a revendica teritoriul ca suveran, a spus el.

Acordurile de la Artemis fac parte din planurile administraţiei Trump de a renunţa la pregătirea tratatelor în cadrul Naţiunilor Unite şi a ajunge la acorduri cu naţiuni „cu idei asemănătoare”, parţial pentru că un proces de tratat ar dura prea mult şi lucrul cu statele neimplicate în cursa spaţială ar fi neproductiv, a declarat pentru Reuters un înalt oficial al administraţiei.

NASA investeşte zeci de miliarde de dolari în programul Artemis, care prevede zboruri spre Lună până în 2024 şi construirea unei „prezenţe durabile” la polul sud lunar, cu companii private care extrag roci şi apă subterană care pot fi transformate în carburant pentru rachete.

Statele Unite au adoptat o lege în 2015 care acorda companiilor drepturile de proprietate asupra resurselor pe care le exploatează în spaţiul cosmic, dar astfel de legi nu există în comunitatea internaţională.